Se afișează postările cu eticheta planta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta planta. Afișați toate postările

Planta medicinala a anului 2016

Planta medicinala a anului 2016 este chimenul

Chimenul (Carum Carvi) este planta medicinala a anului 2016. Cercul de studiu „Istoria dezvoltarii plantelor medicinale” de la Universitatea din Wuerzburg, Germania, a selectat chimenul una din cele mai vechi plante aromatice din Europa, drept planta medicinala a anului 2016.
Multi oameni stiu chimenul ca fiind un condiment, dar planta are si un efect tamaduitor, recunoscut stiintific. Chimenul a fost cunoscut de milenii si s-au gasit seminte in mormantul lui Tutankamon. Descoperirile arheologice au demonstrat ca planta era cunoscuta si folosita in asezarile din Epoca de Piatra. Carol cel Mare a fost cel care a pus chimenul pe lista plantelor medicinale.
In scop medicinal, sunt utilizate fructele plantei, Ele contin ulei esential, substanta carvona, drept ingredient principal. Carvona se mai gaseste in marar si in coaja mandarinelor. Uleiul esential stimuleaza glandele digestive. Potrivit profesorului Johannes Gottfried Mayer, conducatorul cercului de studiu, chimenul are efecte benefice asupra sanatatii noastre, fiind antimicrobian si avand o actiune antispasmodica. De asemenea, chimenuul este un remediu foarte bun impotriva simptomelor de colon iritabil si un antiinflamator intestinal. „Vrem sa aratam ca exista plante care pot concura cu medicamentele de sinteza si care au mai putine efecte secundare” a spus Mayer.
Uleiul din seminte de chimen ajuta impotriva crampelor usoare din zona gastrointestinala, impotriva balonarii si flatuentei. Compania Europeana pentru Terapia cu Plante Medicinale (ESCOP) a extins aplicarea chimenului la copiii cu gaze la stomac si la cei cu sindromul Roemheld. In cazul acestui sindrom, apar dureri in piept si dureri de inima, precum si sentimente de anxietate si atacuri de panica, motivul pentru toate acestea fiind acumularea de gaze in stomac si in intestine.
Ceaiul de chimen este folosit si impotriva pierderii poftei de mancare, reumatismului, colicilor la sugari, respiratiei urat mirositoare si problemelor digestive. Planta este utilizata si in bucatarie, pentru a condimenta diferite feluri de mancare din varza, cartofi, fasole, gulas, se foloseste pentru a mura varza, dar si in paine, produse de patiserie sau branza. Chimenul se gaseste in Europa si in Asia. Creste spontan pe marginea drumurilor, in pajisti si prefera solurile argiloase.
Din Cercul de studiu „Istoria dezvoltarii plantelor medicinale” fac parte istorici medicali, medici, farmacisti si biologi. Din anul 1999, acestia aleg ca planta medicina a anului pe cea care are o cultura interesanta si o  istorie in medicina, efectele ei asupra sanatatii fiind examinate in studii clinice si farmacologice. In  2014, patlagina a fost planta medicinala a anului, in 2015, sunatoarea, iar in 2016 este chimenul.

Stirul opreste tumorile si imbunatateste memoria

Stirul opreste tumorile si imbunatateste memoria


Este o plantă bogată în vitamine, în special A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E, riboflavina, acid folic și folat, în minerale precum calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc și cupru. Pentru cei care n-o recunosc, le spunem dintru început că se cheamă ȘTIR, iar cei mai mulți o cred buruiană.

Frunzele conțin cu 25% mai multe proteine și mult mai mult lisină decât orice produs obținut din porumb sau alte cereale și mai multă metionină decât soia, după cum se menționează pe site-ul ierburiuitate.wordpress.com. De asemenea, conține cantități importante de provitamina A (beta-caroten), știrul fiind bogat în acizi grași polinesaturați (PUFA), în special acid linoleic.

De la știr se pot consuma partea verde, tulpina și semințele. Frunzele tinere, cu un gust asemănător cu cel al nucii, se folosesc la prepararea salatei, tocăniței, se pot adăuga la ciorbe, pot fi preparate la fel ca spanacul.

Ele se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii și până toamna târziu. Semințele pot fi consumate ca atare, prăjite (au un gust delicat) dar se poate obține din ele ulei și făină. Acestea pot îmbogăți alte mâncăruri, dându-le un gust piperat. Făina poate fi consumată simplu, poate fi folosită la prepararea de prăjituri sau pâine (nu conține gluten), precum și în amestec cu alte tipuri de făină pentru diverse preparate.

Știrul este folosit în medicina tradițională ca astringent nutritiv, tonic, pentru a trata diareea sau ca antihemoragic (scaune cu sânge sau polimenoree). Ceaiul se folosește pentru gargară în cazul durerilor de gât sau a aftelor și pentru spălături externe în cazul exemelor

Planta care lupta impotriva bolii Alzheimer

O planta africana renumita pentru proprietatile antiinflamatoare protejeaza neuronii, reducand riscul de aparitie a bolii Alzhmeimer, se arata intr-o cercetare recenta.
Studiile medicale in cazul bolii Alzheimer au facut un pas inainte odata cu cercetarea unei plante intalnite pe continentul african.
Este vorba despre voacanga africana, originara din Sao Tome si Principe, cea mai mica insula din Africa. Aici, oamenii folosesc deja planta in cazul tulburarilor mintale.

Oamenii de stiinta americani de la Institutul Salk pentru Studii Biologice au descoperit ca planta ar putea proteja neuronii de formarea placilor de beta amiloid, care duc la dezvoltarea bolii Alzheimer. De asemenea, acest remediu are si o importanta actiune antiinflamatoare, chiar si in doza mica.

Potrivit cercetatorilor, efectele neuronale benefice ale plantei sunt puse pe seama vincaminei, un alcaloid vegetal.

Mai multe cercetari vor fi facute in perioada urmatoare pentru elaborarea unor tratamente pe baza de voacanga africana in cazul bolii Alzheimer.

Musetelul lupta cu cancerul

Dacă vă place să beţi un ceai seara, înainte de culcare, este bine să alegeţi muşeţelul.
Aşa ne sfătuiesc cercetătorii americani de la Universitatea din Ohio. Recomandarea specialiştilor americani se bazează pe o descoperire foarte importantă: muşeţelul, o plantă atât de populară pe tot mapamondul, pe lângă virtuţile calmante şi digestive, are şi o acţiune anti-cancer.
Cercetătorii americani au descoperit că muşeţelul conţine o substanţă valoroasă-apigenina, un compus chimic care împiedică înmulţirea celulelor canceroase.
Mai mult, sub influenţa apigeninei, celulele canceroase devin mai sensibile la medicamente. Efectul administrării acestui ceai este vizibil îndeosebi în cazul cancerului de sân, ale cărui celule sunt recunoscute pentru longevitatea şi pentru rezistenţa lor la medicamente.
Totodată, cercetătorii ne mai dau o veste foarte bună: apigenina se găseşte şi în compoziţia altor plante, cum ar fi : pătrunjelul, menta, ţelina şi oregano. De aceea, pentru a ne bucura de o sănătate de fier, este bine să includem în dieta cotidiană astfel de plante.

Antibiotice naturale pentru diverse afectiuni

RACHITANUL contine substante antibiotice care fac ca extractele din acesta planta sa poata inhiba flora patogena intestinala. Aceasta calitate il face util in caz de infectii cu Helicobacter Pylori, care poate provoca ulcer, dar si in cazul altor infectii stomacale. Extern, are actiune cicatrizanta. Se prepara sub forma de decoct dintr-o lingurita de planta la o cana cu apa. Se beau doua-trei cani pe zi. In loc de ceai, se mai poate lua pulbere din planta uscata, cate o lingurita de doua-trei ori pe zi. Extern, se foloseste decoctul concentrat (doua-trei linguri de planta la o cana cu apa) sub forma de comprese. Nu prezinta contraindicatii.

"Este binecunoscut efectul antibiotic al usturoiului. Din cele mai vechi timpuri era folosit ca aliment, dar si ca medicament. Parintele istoriei, Herodot, consemneaza ca sclavilor care cladeau piramidele li se dadea usturoi, pentru a avea suficienta energie sa duca la capat munca titanica si pentru a preveni epidemiile. Acesta se poate consuma ca atare in mancare sau poate fi preparat ca mujdei. Cei care nu ii apreciaza gustul sau vor sa il evite il pot inghiti maruntit bine cu o cantitate suficienta de apa. Ranile care se pot infecta se freaca cu un catel de usturoi taiat in doua.

Mai putin stiute sunt remediile preparate din partile subterane ale plantei numite iarba-mare. Acestea contin substante antibiotice si se recomanda pentru calmarea tusei, dar si pentru eliminarea viermilor intestinali. Se face un decoct dintr-o lingura de radacina maruntita la o cana cu apa. Se beau doua cani pe zi. Desi radacina de iarba-mare si preparatele obtinute din aceasta specie, in doze terapeutice, nu prezinta efecte secundare, cantitatile supradozate, administrate oral, pot provoca efecte nedorite, asa ca recomand respectarea cu strictete a cantitatilor indicate."

MUSTARUL contine substante cu efect antibiotic si care opresc dezvoltarea bacteriilor, chiar si atunci cand este vorba de dilutii mari. Poate fi consumat ca atare sau cateva seminte pot fi adaugate in baia fierbinte. Astfel, se calmeaza tusea, durerile de cap asociate guturaiului si se grabeste vindecarea.

Paducelul mentine inima sanatoasa

A înflorit păducelul! În luna mai, modestul arbust se transformă pe neaşteptate într-o salbă de flori albe, delicate şi sănătoase. Studiat şi elogiat de 2000 de ani în tratatele lor de savanţii tuturor timpurilor, păducelul, planta aceasta cu puteri magice, se numără printre puţinele remedii -medicament din lume care au efecte vindecătoare în bolile de inimă.
Mai mult, păducelul este considerat cel mai eficient leac în fazele de degenerare a cordului. De aceea, în Franţa, planta este supranumită şi laptele-bătrânilor, un remediu extraordinar pentru persoanele de vârsta a treia. În acelaşi timp, s-a descoperit că planta previne şi alterarea capacităţii mentale, specifică senilităţii, alungând depresiile psihice şi, nu în ultimul rând, simptomele bolii Alzheimer.
Ce spunea anticii despre păducel
În timp, păducelul a fost studiat de învăţaţii greci Galen şi Discoride (primii care i-au elogiat calităţile vindecătoare). Câteva secole mai târziu, Paracelsius a folosit atât florile, fructele, cât şi frunzele apreciatului arbore în elixiruri pentru menţinerea tinereţii şi pentru prelungirea duratei de viaţă. Studiile dedicate păducelului au fost continuate din Evul Mediu şi până-n zilele noastre.
În ţara noastră există cinci specii tămăduitoare
O bună parte din cele 250 de specii de păducel, existente pe întreg mapamodul, au proprietăţi vindecătoare. Cercetătorii români studiază cinci specii ale arbustului existente în ţara noastră, specii cu efecte tămăduitoare. În cazul arbuştilor care cresc în zonele joase de câmpie, fructele ajung la maturitate mai devreme şi se pot culege la sfârşitul lunii septembrie, în timp ce altele, care cresc la poalele munţilor, pot fi recoltate toamna târziu, înainte de căderea primei brume. Fructele de păducel se conservă în mai multe moduri: sub formă de extract, de siropuri, de tincturi sau decoct.
Extractul de fructe, asimilat rapid de organism
Acest remediu pe bază de păducel este benefic şi cardiacilor, şi celor care depun eforturi fizice şi psihice intense. De aceea, este bine să-l procurăm de la Plafar şi să facem provizii în farmacia casei. Specialiştii consideră că administrat pe termen lung, sub această formă foarte concentrată, păducelul reduce incidenţa infarctului cu un procent mai mare de 40 %, chiar şi la persoanele hipertensive, suferinde de tulburări de ritm cardiac sau care au valori crescute ale colesterolului şi ale trigliceridelor. „Cura cu păducel trebuie urmată timp de trei-până la şase luni pe an, iar în acest interval se administrează şi sub formă de capsule ( una-două capsule pe zi).
Cura-benefică vara şi iarna
Cura este benefică în anotimpul rece, când aparatul cardiovascular şi sistemul nervos trebuie să se adapteze la schimbările de temperatură , dar şi în timpul caniculei, care favorizează infarctul miocadic".
Combate ateroscleroza
În acest caz, tratamentul cu extract de păducel ţine în frâu evoluţia bolii şi complicaţiile acesteia. Zilnic, se administrează câte 4-6 capsule, timp de 9o de zile. După o pauză de o lună, tratamentul se poate relua.
Remediu excelent pentru circulaţia periferică
Odată cu venirea sezonului rece, terapia cu păducel ajută la îmbunătăţirea circulaţiei periferice. În acest caz, este recomandat tratamentul cu sirop de păducel (câte trei-patru linguri pe zi) asociat cu câte două linguriţe de pulbere de păducel. Terapia are efecte benefice atât la nivelul vaselor de sânge de mici dimensiuni, cât şi în fragilitatea capilară.
Beneficii în stări de anxietate şi atacuri de panică
Pentru astfel de afecţiuni, tratamentul cu ceai de păducel are efect calmant, stabilizând emoţiile. Pe termen lung, se administrează câte trei căni de infuzie pe zi, pe stomacul gol, cu 15 minute înaintea meselor principale. Leacul este recomandat şi bolnavilor care manifestă simptome cardiovasculare.
Reglează hipertensiunea arterială
Un studiu efectuat de specialiştii de la Universitatea de Medicină din Maryland (Statele Unite) confirmă efectele benefice ale păducelului asupra hipertensiunii arteriale. Tratamentul cu extract de fructe de păducel, câte 1000-1200 mg pe zi, în cure de câte 40-60 de zile, confirmă efectele reglatoare ale valorilor tensiunii, chiar şi în cazul bolnavilor cu diabet de tip II. În timpul terapiei, se recomandă o alimentaţie bogată în crudităţi, fără condimente şi foarte săracă în sare. Dacă este cazul, tratamentul se repetă după o pauză de două săptămâni.
În timpul tratamentului cu păducel se recomandă o alimentaţie bogată în potasiu care se asimilează uşor. Pacienţii trebuie să consume banane, mere, cartofi fierţi, prune, spanac, ciuperci şi peşte (somon şi cod).
Între realitate şi legendă
Efectul coroniţelor de păducel
În medicina populară a tracilor, a galilor şi a celţilor se credea că fructele roşii ale păducelului revigorează legăturile de dragoste şi vindecă sufletele decepţionate. Toamna, de exemplu, în tradiţia celţilor se practica un ritual vestit în acea vreme. Tinerilor şi tinerelor li se ofereau coroniţe împletite din crengi de păducel verde cu fructe şi frunze. Se credea că efectul coroniţelor care le împodobea fruntea era remarcabil, pentru că acei tineri îşi iubeau sufletul- pereche toată viaţa.
Confesiunile făcute copacului sacru
Totodată, tinerii răniţi în dragoste apelau la un alt ritual care le reda liniştea sufletească. Ei se retrăgeau lângă tulpina unui păducel până la asfinţitul soarelui. În acest interval, cel decepţionat se confesa spiritului acelui copac sacru, rugându-l să-i tămăduiască durerea. Când cel întristat revenea sub coroana păducelului, odată cu apariţia stelelor, sufletul lui chinuit era purificat de suferinţă. Se spunea că păducelul îi redase libertatea şi liniştea sufletească.
Apără de deochi
În tradiţia populară se crede că puterea magică a mărţişorului se împleteşte cu puterea vindecătoare a păducelului.  Şnurul mărţişorului alb-roşu, purtător de noroc, are puteri înzecite dacă este agăţat în ziua de Armindeni (1 mai) de un arbust înalt de păducel. Se spune că cel care împlineşte acest ritual este ocrotit de farmece în dragoste, de deochi şi va fi sănătos tot anul.
Reţetele săptămânii
Siropul de fructe, un elixir pentru psihic
Ingrediente: Fructe proaspete de păducel şi miere.
Preparare : Într-un recipient de sticlă cu capac, se pun alternativ câte un strat de fructe proaspete de păducel mărunţite şi un strat de miere, de câte doi centrimetri fiecare, până când se umple vasul. Ultimul strat trebuie să fie de miere. Se închide recipientul cu capac, păstrându-se la răcoare şi la întuneric vreme de o lună. După aceea, se filtrează conţinutul şi siropul obţinut se toarnă în sticle închise la culoare. Se administrează câte o lingură de patru ori pe zi, în cure de două- trei luni. Siropul obţinut este eficient pentru copii şi pentru adulţi, deoarece are efecte calmante reducând impulsurile agresive.

Infuzia combate anxietatea, palpitaţiile şi varicele
Ingrediente: O linguriţă de plantă uscată (frunze sau flori) la o cană de 250 ml de apă clocotită.
Preparare: Se pune o linguriţă de plantă uscată în apa clocotită şi se lasă la infuzat, în vasul acoperit, timp de 15 minute. Se strecoară şi se beau câte două-trei căni pe zi în mai multe prize, înaintea meselor principale, un interval de trei -patru luni. Infuzia combate depresia, anxietatea şi palpitaţiile. În cazul varicelor, este foarte eficientă o cură de cinci luni. În acest interval, zilnic se bea câte un litru de infuzie.
Tinctura reglează tensiunea
Ingrediente: 20 gr de flori, frunze sau fructe uscate, bine mărunţite şi 100 g alcool de 60 de grade.
Preparare: Planta se macerează în alcool vreme de zece zile, într-un vas închis ermetic. După aceea, se strecoară printr-un tifon des şi se toarnă în sticluţe închise la culoare. Tinctura se administrează cu 30 de minute înaintea meselor principale, de trei ori pe zi (câte 10 picături diluate în 50 ml de apă).
Bine de ştiut!
Tratamentele cu păducel au efecte paradoxale (greţuri, dureri de cap, insomnii) în cazuri foarte rare-sub 1% din cazuri. Totuşi, pentru evitarea efectelor adverse, specialiştii recomandă ca la începutul tratamentului, păducelul să fie administrat în cantităţi mici câte o cană de infuzie, un interval de patru-cinci zile. Dacă nu apar efecte adverse, se continuă terapia, potrivit indicaţiile menţionate de specialist.