Bionergetic, se considera ca
Pamantul e o formatiune specifica avand structura unui cristal, cu linii
geoenergetice care se intretaie, se leaga in noduri si se modifica sub
influenta proceselor geofizice si cosmice. Aceste linii energetice,
numite “linii de putere”, formeaza o retea care imbraca Terra ca o
carcasa, un fel de “haina”, un camp energetic prelungit catre spatiul
astral.
Conform masuratorilor radiestezice,
radiatiile geoenergetice sunt amplificate, dupa legi necunoscute si
neelucidate inca, si ating forta maxima in anumite locuri de pe
suprafata Pamantului. Daca ar putea fi vazute, ar arata ca un fel de
torente ascendente de energie, care iau nastere in magma din adancurile
planetei. Aceste radiatii au o directie verticala, sunt comparabile cu
razele laser, strabat orice material cunoscut, cu aceeasi intensitate,
fara sa se imprastie, si sunt cunoscute sub numele de “curenti de
inteligenta”. Locurile in care “biocurentii inteligenti” ai Terrei se
intalnesc cu emisiile energetice cosmice de aceeasi valoare sunt
considerate puncte privilegiate. Si exact in acele locuri se produc
fenomene inexplicabile. Zonele au fost botezate de cercetatori fenomene
“puncte de dragoste” pentru ca numai aici se afla megaliti antropomorfi,
stanci ciudate cu forme de neinteles, carora nimeni nu le cunoaste
originea, toate destinate parca sa ramana un vesnic mister. Dar daca
aceste forme de piatra sunt de fapt chiar “copii” ai Pamantului
zamisliti din “iubirea” energetica a Cerului pentru Pamant? Asa s-ar
explica varfurile antropomorfe din “triunghiul misterios” al Carpatilor,
Omul, Babele si Sfinxul, prunci de granit nascuti in “culoarul”
energetic de o putere incalculabila care se “simte” deasupra Romaniei.
De multi ani, cercetatorii afirma ca
prima treapta a evolutiei vietii, mineralul, lumea de piatra nascuta la
inceputurile omeniriri, este un “depozit” de informatii imemoriale.
Multe dintre alcatuirile de stanca par imprastiate intamplator pe
suprafata planetei de mainile unor giganti, doar ca un mod de a masura
timpul sau poate de a urmari cerurile. Dar s-au dovedit a fi uriase
depozite de energie si li s-a masurat un camp cu puteri uluitoare asupra
celor care pot interfera cu el. Asa s-a intamplat cu marile menhire de
la Carnac, considerate astazi pietre vindecatoare. Poate ca la fel este
si in cazul megalitilor romanesti. Poate ca locurile misterioase din
“triunghiul energetic” sunt chiar acele “puncte de dragoste” dintre
Terra si cer. Este posibil ca acesta sa fie explicatia cautata vreme de
sute de ani, care sa duca la descifrarea semnelor inchise in monumentele
megalitice din Romania. Poate pietrele sunt niste “copii telurici”
zamisliti din “iubirea” energiilor cosmice. Si poate ca, asa cum credea
marele om Dan Seracu, deasupra noastra se intinde una dintre cele mai
puternice “umbrele” protectoare de pe intreaga planeta. Dar, deocamdata,
raspunsurile par sa ramana dincolo de noi…
“Puncte de dragoste” ale lumii:
Pietrele de la Carnac; Megalitii de la Stonehenge; Dealul Golgota;
Muntele Arrarat; Nodulii din crevasa Atlantica; Piatra neagra de la
Kabba; Stanca Caucazului; “Nevasta lui Lot” de la Marea Moarta.
Sfinxul – cea mai
misterioasa alcatuire din Carpati ramane Sfinxul din Bucegi, megalitul
aflat la 2.000 de metri inaltime si care seamana tulburator cu Sfinxul
egiptean. Nicio indicatie despre provenienta acestui monument megalitic.
Nu exista niciun indiciu care sa conduca la un raspuns, nicio
inscriptie, niciun document . E destul de dificil sa crezi ca vantul si
ploile au putut sapa o stanca astfel incat sa reprezinte un cap omenesc.
Cu atat mai mult cu cat in jurul lui se afla un spatiu liber care te
face sa te gandesti la un amplasament ales anume.
Muntele sacru, Kogaion –
“muntele cu doua varfuri”, Omu. In “Geografia” sa, Strabon numeste
muntele considerat sacru de daci Kogaion, fiindca se zice ca aici era
locuinta zeului lor, Zamolxis. Dar nimic nu arata ca acest munte ar fi
Varful Omu, iar disputa in jurul Kogaionului nu a fost nicicand transata
si nimeni nu a putut spune cu precizie daca aici era intr-adevar
locuinta marelui zeu adormit. Si totusi, pe Varful Omu exista o stanca
izolata complet, ce poate fi considerata “capul” muntelui, adica “varful
aflat in varf” si care a fost socotita “tronul lui Zamolxis”. Dar asta
face misterul mai greu de patruns… In jurul varfului apar, la anumite
intervale de timp, conuri de lumina alb-laptoasa care se rotesc, inele
compacte de nori… Aici s-au inregistrat semnale radio, dar venite nu din
aer, ci dinspre interiorul muntelui. Masuratorile arata un nivel
energetic nemaiintalnit nicaieri, un camp care amplifica dincolo de
intelegere orice perceptie extrasenzoriala.
Polovragi – dincolo de
munti, de cealalta parte a tarii, se afla Polovragi, misterioasa
“pestera fara capat”, cu semne de locuire datand din paleolitic. Aici,
in galeriile al caror capat nu s-a aflat niciodata, se spune ca s-ar
afla mormantul “zeul ascuns” al dacilor, Zamolxis cel disparut, sau doar
adormit, ascuns undeva in bezna subterana. Departe de intunericul fara
sfarsit al pesterii, “triunghiul de energie” se inchide intre altarele
megalitice ale uimitoarei alcatuiri de la Sarmisegetusa. Acolo, pe un
platou aproape inaccesibil, imprejumit pe trei parti de prapastii
adanci, langa cel mai izolat dintre altarele dacice se afla patru
inscriptii intr-o limba pe care n-a descifrat-o nimeni. Se zice ca ar fi
limba de la inceputul omenirii, limba Lemuriei, continentul pierdut
pentru vecie
